Din păcate cei ce au
înfăptuit acţiunile prezentate în articolul precedent, au fost oameni
obişnuiţi. Nu a existat o diferenţă semnificativă între cei ce au înfăptuit actele
de cruzime şi cel ce a postat comentariu din ziarul cotidianul. Într-adevăr el
nu a trecut la fapte, nu şi-a ucis proprii semeni dar nici nu a avut ocazia. Pentru a
înţelege de ce au avut loc de-a lungul istoriei astfel de fapte comise „de
animale”, este necesar să înaintăm câteva constatări ale celor ce au studiat
psihologia umană:
La nivel de subconştient omul
demonstrează instincte primare, asimilate în trecutul îndepărtat al omului.
Aceste instincte sunt îndreptate către animale (vânătoare, comportament
violent) atunci când individului nu i se oferă ocazia de a se manifesta asupra
semenilor, aducându-i totuşi plăcerea aşteptată celui ce realizează
respectivele acţiuni.
Oamenii acţionează sub impulsul
sentimentelor atunci când săvârşesc atât actele de cruzime cât şi cele de
eroism. Liderii au ştiut, de cele mai multe ori în mod instinctiv, să genereze
mulţimilor sentimentele necesare pentru a-i urma. Sentimentele sunt, la rândul
lor, generate de imagini, succesiuni de cuvinte şi în nici un caz de idei
logice. Vezi un film şi sentimentele trezite în tine te-ar putea transforma,
dacă ţi s-ar oferi oportunitatea imediată într-un erou sau într-un criminal.
Discursurile liderilor ce ştiu să manipuleze mulţimea, nu vor fi niciodată
logice, ele vor urmări să atingă acele succesiuni de cuvinte care generează
sentimentele.
Discursurile care au stârnit
respectivele sentimente nu făcut decât să reediteze anumite imagini adânc
înrădăcinate în mintea mulţimilor. Spre exemplu, în cazul unor revoluţii,
mulţimea este deja pregătită de imaginile formate în timp îndelungat, cu diferitele
abuzuri realizate de către formele de conducere existente, puternic răspândite
şi întipărite de criticile aduse (în trecut de scriitori iar, în ziua de azi,
te toate formele de mass media). Vorbim de forme
de conducere fără a enunţa fascism, comunism, monarhie, deoarece democraţia şi
orice altă formă de conducere poate fi la fel de abuzivă. Într-o ţară condusă
de o clică ce nu permite ascensiunea altor persoane decât cu un caracter la fel
de murdar ca a lor, lăsând populaţia lipsită de o opţiune reală de a vota nu
putem vorbi decât de o falsă democraţie.
Oamenii ce au
înfăptuit faptele respective aveau aşadar înrădăcinată o anumită credinţă faţă
de cei pe care i-au ucis, întocmai precum “amicul” nostru (cel cu comentariu din ziar). Regele Franţei nu a
făcut decât să le ofere posibilitatea de a-şi manifesta instinctul primar şi
credinţa. Din păcate “amicul” nu este
singurul şi ne putem întreba ce s-ar întâmpla dacă, cineva le va oferi celor ca
el şansa de a-şi manifesta pornirile? ce efect va avea asupra populaţiei? Dar, dacă ura se va îndrepta asupra conducătorilor acestei
naţiuni?
PS: Deoarece
începe perioada vacanţelor şi a concediilor, până în septembrie vom avea o
pauză la articole pe blog. Aşadar, concediu plăcut tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu