Efectele evoluţiei masei monetare aflate în circulaţie asupra economiei 3

Înainte de a extrage o serie de concluzii din articolele anterioare, ar mai fi de menţionat, pentru a nu se înţelege eronat, faptul că, prin prezenta succesiune de articole nu s-a urmărit denigrarea creditării. Modul în care economia este influenţată de masa monetară, a oferit oportunitatea de conştientizare a cititorilor asupra faptului că, achiziţia după economisire va aduce celui care o practică o viaţă mai bună decât dacă, având aceleaşi venituri, persoana în cauză va opta pentru a-şi achiziţiona bunurile prin credit. Mai mult, pe termen mediu şi lung, întreaga economie va avea de câştigat deoarece, mai multe bunuri reprezintă în mod implicit mai multe locuri de muncă, salarii mai bune etc.

Este momentul să trecem în revistă o serie de concluzii ce pot fi desprinse din articolele anterioare:

În primul rând creşterea masei monetare puse în circulaţie conduce la o creştere a bunăstării (locuri de muncă, posibilitatea de a beneficia de bunuri de o calitate şi o cantitate superioară etc.) dar, doar între momentul t0 (momentul în care masa monetară aflată în circulaţie începe să crească) şi t1 (momentul în care masa monetară pusă în circulaţie atinge un maxim).

Observaţii la prima concluzie:

Masa monetară trebuie nu numai a fi generată de bănci ci şi pusă în circulaţie. În mod eronat se consideră că, simpla generare de bani poate impulsiona economia. În realitate, banca centrală poate credita băncile dar, acestea aflându-se în imposibilitatea de a injecta lichiditate în economie, fie pentru că nu există cerere pentru credite, fie pentru că nevoia de bani a băncilor se datorează lipsei de lichiditate, masa monetară nu intră în circulaţie şi implicit, efectul asupra economiei devine nul (a se vedea exemplul 1 din articolul precedent - al individului cu un număr infinit de bunuri imobiliare şi care nu îşi va cheltui ulterior banii).

Masa monetară poate impulsiona economia între t0 şi t1 doar pentru că, este o diferenţă de timp între momentul în care surplusul de masă intră în circulaţie şi momentul în care preţurile se reaşează pe noile paliere (de echilibru).

În al doilea rând, atâta timp cât băncile vor practica o dobândă la credite mai mare comparativ cu rata inflaţiei, persoanele care vor opta pentru a economisi în vederea achiziţionării “cu banii jos”, pe termen lung, vor cumpăra întotdeauna mai multe bunuri comparativ cu cele ce optează pentru credite.

Deoarece dobânzile acordate de către bănci celor ce economisesc sunt de multe ori real negative (banii economisiţi de multe ori nu îşi menţin valoarea iniţială – cea din momentul economisirii), putem afirma că, cei ce se creditează plătesc din avuţia lor viitoare atât băncile cât şi creditele neperformante ale altor persoane ce au accesat credite. Desigur, la un număr mare de credite acordate, o parte dintre acestea vor deveni cu certitudine neperformante. Când însă vorbim de rate de peste 20% din totalul creditelor ca devenite neperformante după doar câţiva ani de la bumul creditării, este evident cu câtă raţionalitate au fost acordate şi care vor fi efectele pe termen mediu şi lung asupra băncilor şi a economiei în general.

Observaţie: Deşi banii economisiţi nu îşi păstrează de multe ori valoarea, este oricum mai avantajos să economiseşti pentru a achiziţiona bunuri decât să o faci prin credit.

Efectele evoluţiei masei monetare aflate în circulaţie asupra economiei 2

Acum, să presupunem (exemplul2) că individul (din exemplul anterior) nu va cheltui nici în următorii ani din banii obţinuţi din vânzarea bunurilor imobiliare. Toţi cei care au achiziţionat bunuri de la acesta vor trebui însă să înapoieze cu dobândă banii împrumutaţi de la bănci. Dar, banii sunt blocaţi de persoana x şi deci, masa monetară care se regăsea până la acel moment în circulaţie va tinde să scadă foarte mult deoarece, persoanele care au achiziţionat bunurile încearcă să îşi achite datoria. Se intră astfel într-un proces deflaţionist.

Observaţie: Într-un proces deflaţionist, preţurile se ajustează cu o mai mare greutate decât ar fi nevoie pentru realizarea unui punct de echilibru, cererea şi implicit vânzările scad şi astfel se intră într-un lanţ vicios (scăderi ale producţiei - salarii şi şomaj - care conduc la noi scăderi ale cererii). Problema este amplificată şi de necesitatea de a returna către bănci banii la valoarea lor iniţială la care se adaugă dobânda, altfel spus, preţul creditului acordat nu scade simultan cu evoluţia economiei.

În mod similar în economia reală există o serie de persoane ce se pot asimila lui x precum şi o majoritate cu principiul “trăieşte momentul”. Oamenii „x” au tendinţa de a acumula capital datorită unei personalităţi îndreptate spre economisire. Astfel de persoane vor avea în mod natural tendinţa de a nu cheltui mai mult decât încasările. În acelaşi timp majoritatea populaţiei are tendinţa de a trăi momentul, de a cheltui toţi banii de care dispun şi din păcate, de a se şi împrumuta pentru a se bucura de bunuri într-un  moment prezent. De-a lungul vieţii, ei pot accesa o cantitate de bunuri inferioară celor pe care le-ar fi putut achiziţiona dacă le-ar fi realizat prin economisire.

Spre exemplu (exemplul 3): să presupunem accesarea unui credit de 10.000 lei pentru care, pe perioada de creditare, dobânda plătită dublează valoarea returnată (20.000 lei). În mod evident, inflaţia este inferioară dobânzii plătite către bancă şi admitem că, bunurile achiziţionate prin credit ar ajunge în urma inflaţiei la valoarea de 15.000 la sfârşitul perioadei de creditare. Drept urmare, economisind banii care ar fi trebuit alocaţi pe ratele lunare, persoana în cauză poate să achiziţioneze bunurile iniţiale şi să rămână cu o sumă de 5000 lei, la care se adaugă dobânzile obţinute în urma economiilor făcute.

Mai mult, în situaţia apariţiei nevoii de a achiziţiona alte bunuri sau servicii de o necesitate mai vitală (sănătate, naşteri, bunuri distruse sau furate, etc.) persoanele care realizează economii le pot accesa, pot lua inclusiv credite pentru sume ce depăşesc economiile, în timp ce pentru o familie supraîndatorată situaţia va fi mult mai dificilă.

La nivel macro, existenţa unui număr cât mai mare de persoane care economisesc, frânează inflaţia, întărind astfel moneda naţională. Deşi pe termen scurt spre mediu pot să apară probleme (crize economice) datorită scăderii cererii de bunuri, în realitate, pe termen lung după cum am văzut în exemplul 3 cantitatea totală de bunuri achiziţionate este mai mare şi în mod implicit nivelul de trai general va fi mai ridicat.