Acum, să presupunem (exemplul2) că individul (din
exemplul anterior) nu va cheltui nici în următorii ani din banii obţinuţi din
vânzarea bunurilor imobiliare. Toţi cei care au achiziţionat bunuri de la
acesta vor trebui însă să înapoieze cu dobândă banii împrumutaţi de la bănci.
Dar, banii sunt blocaţi de persoana x şi deci, masa monetară care se regăsea
până la acel moment în circulaţie va tinde să scadă foarte mult deoarece,
persoanele care au achiziţionat bunurile încearcă să îşi achite datoria. Se
intră astfel într-un proces deflaţionist.
Observaţie: Într-un proces deflaţionist, preţurile
se ajustează cu o mai mare greutate decât ar fi nevoie pentru realizarea unui
punct de echilibru, cererea şi implicit vânzările scad şi astfel se intră
într-un lanţ vicios (scăderi ale producţiei - salarii şi şomaj - care conduc la
noi scăderi ale cererii). Problema este amplificată şi de necesitatea de a returna
către bănci banii la valoarea lor iniţială la care se adaugă dobânda, altfel
spus, preţul creditului acordat nu scade simultan cu evoluţia economiei.
În mod similar în economia reală există o serie de
persoane ce se pot asimila lui x precum şi o majoritate cu principiul “trăieşte momentul”. Oamenii „x” au
tendinţa de a acumula capital datorită unei personalităţi îndreptate spre
economisire. Astfel de persoane vor avea în mod natural tendinţa de a nu
cheltui mai mult decât încasările. În acelaşi timp majoritatea populaţiei are
tendinţa de a trăi momentul, de a cheltui toţi banii de care dispun şi din
păcate, de a se şi împrumuta pentru a se bucura de bunuri într-un moment prezent. De-a lungul vieţii, ei pot
accesa o cantitate de bunuri inferioară celor pe care le-ar fi putut
achiziţiona dacă le-ar fi realizat prin economisire.
Spre exemplu (exemplul 3): să presupunem accesarea
unui credit de 10.000 lei pentru care, pe perioada de creditare, dobânda
plătită dublează valoarea returnată (20.000 lei). În mod evident, inflaţia este
inferioară dobânzii plătite către bancă şi admitem că, bunurile achiziţionate
prin credit ar ajunge în urma inflaţiei la valoarea de 15.000 la sfârşitul
perioadei de creditare. Drept urmare, economisind banii care ar fi trebuit
alocaţi pe ratele lunare, persoana în cauză poate să achiziţioneze bunurile
iniţiale şi să rămână cu o sumă de 5000 lei, la care se adaugă dobânzile
obţinute în urma economiilor făcute.
Mai mult, în situaţia apariţiei nevoii de a
achiziţiona alte bunuri sau servicii de o necesitate mai vitală (sănătate,
naşteri, bunuri distruse sau furate, etc.) persoanele care realizează economii
le pot accesa, pot lua inclusiv credite pentru sume ce depăşesc economiile, în
timp ce pentru o familie supraîndatorată situaţia va fi mult mai dificilă.
La nivel macro, existenţa unui număr cât mai mare
de persoane care economisesc, frânează inflaţia, întărind astfel moneda
naţională. Deşi pe termen scurt spre mediu pot să apară probleme (crize
economice) datorită scăderii cererii de bunuri, în realitate, pe termen lung
după cum am văzut în exemplul 3 cantitatea totală de bunuri achiziţionate este
mai mare şi în mod implicit nivelul de trai general va fi mai ridicat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu