Efectele evoluţiei masei monetare aflate în circulaţie asupra economiei 3

Înainte de a extrage o serie de concluzii din articolele anterioare, ar mai fi de menţionat, pentru a nu se înţelege eronat, faptul că, prin prezenta succesiune de articole nu s-a urmărit denigrarea creditării. Modul în care economia este influenţată de masa monetară, a oferit oportunitatea de conştientizare a cititorilor asupra faptului că, achiziţia după economisire va aduce celui care o practică o viaţă mai bună decât dacă, având aceleaşi venituri, persoana în cauză va opta pentru a-şi achiziţiona bunurile prin credit. Mai mult, pe termen mediu şi lung, întreaga economie va avea de câştigat deoarece, mai multe bunuri reprezintă în mod implicit mai multe locuri de muncă, salarii mai bune etc.

Este momentul să trecem în revistă o serie de concluzii ce pot fi desprinse din articolele anterioare:

În primul rând creşterea masei monetare puse în circulaţie conduce la o creştere a bunăstării (locuri de muncă, posibilitatea de a beneficia de bunuri de o calitate şi o cantitate superioară etc.) dar, doar între momentul t0 (momentul în care masa monetară aflată în circulaţie începe să crească) şi t1 (momentul în care masa monetară pusă în circulaţie atinge un maxim).

Observaţii la prima concluzie:

Masa monetară trebuie nu numai a fi generată de bănci ci şi pusă în circulaţie. În mod eronat se consideră că, simpla generare de bani poate impulsiona economia. În realitate, banca centrală poate credita băncile dar, acestea aflându-se în imposibilitatea de a injecta lichiditate în economie, fie pentru că nu există cerere pentru credite, fie pentru că nevoia de bani a băncilor se datorează lipsei de lichiditate, masa monetară nu intră în circulaţie şi implicit, efectul asupra economiei devine nul (a se vedea exemplul 1 din articolul precedent - al individului cu un număr infinit de bunuri imobiliare şi care nu îşi va cheltui ulterior banii).

Masa monetară poate impulsiona economia între t0 şi t1 doar pentru că, este o diferenţă de timp între momentul în care surplusul de masă intră în circulaţie şi momentul în care preţurile se reaşează pe noile paliere (de echilibru).

În al doilea rând, atâta timp cât băncile vor practica o dobândă la credite mai mare comparativ cu rata inflaţiei, persoanele care vor opta pentru a economisi în vederea achiziţionării “cu banii jos”, pe termen lung, vor cumpăra întotdeauna mai multe bunuri comparativ cu cele ce optează pentru credite.

Deoarece dobânzile acordate de către bănci celor ce economisesc sunt de multe ori real negative (banii economisiţi de multe ori nu îşi menţin valoarea iniţială – cea din momentul economisirii), putem afirma că, cei ce se creditează plătesc din avuţia lor viitoare atât băncile cât şi creditele neperformante ale altor persoane ce au accesat credite. Desigur, la un număr mare de credite acordate, o parte dintre acestea vor deveni cu certitudine neperformante. Când însă vorbim de rate de peste 20% din totalul creditelor ca devenite neperformante după doar câţiva ani de la bumul creditării, este evident cu câtă raţionalitate au fost acordate şi care vor fi efectele pe termen mediu şi lung asupra băncilor şi a economiei în general.

Observaţie: Deşi banii economisiţi nu îşi păstrează de multe ori valoarea, este oricum mai avantajos să economiseşti pentru a achiziţiona bunuri decât să o faci prin credit.