21 decembrie 2012

Majoritatea se aşteaptă la o zi obişnuită. Regăsim însă, printre noi şi persoane care se tem mai mult sau mai puţin că, la această dată ar putea avea loc sfârşitul lumii. Este puţin probabil ca această zi să fie diferită de cea de ieri sau, cea de azi. Nu vor fi mai multe cutremure sau inundaţii din punct de vedere statistic, nu va cădea nici un asteroid şi nici explozii solare mai neobişnuite nu vor avea loc .

A face previziuni certe asupra unor evenimente viitoare este foarte greu de realizat, de fapt imposibil. Într-adevăr pot fi efectuate anumite predicţii dar, dimensiunea, timpul şi locul sunt imposibil de stabilit cu precizie. Este absolut normal să se întâmple astfel din moment ce, până şi şansele ca propriile planuri zilnice să le ducem de fiecare dată la bun sfârşit nu sunt de 100%. Şansele scad exponenţial dacă, doreşti să realizezi ceva măreţ. Indiferent în ce ar consta, pentru a fi dus la bun sfârşit, planul tău îţi va absorbi foarte multe resurse. Se vor găsi întotdeauna persoane care, să te descurajeze iar, micile realizări, paşi firavi spre îndeplinirea obiectivului, vor fi luate în derâdere de către binevoitorii care nu îşi doresc să te diferenţiezi.

Fie că participi sau nu, schimbarea apare. În domeniul politico-social modificările se pot asemăna cu mici fisuri într-un baraj, pregătite de mult timp de inconştienţa politicienilor sau, mai grav, de un obraz de o grosime grotească în care furtul şi administrarea deficitară sunt realizate după principiul „după noi potopul”.

“Maeştrii” noştri politicieni nu par sau chiar nu vor să sizeze fisurile. Nu le pasă că, aproape 60% din poplaţia cu drept de vot nu a venit la urne. Peticesc o corabie luând  scânduri de la prora (mărind impozitele cu efect asupra întregii populaţii) şi fixându-le la pupa (întregind nominal salariile bugetarilor). Cu astfel de reparaţii, deznodământul este garantat – corabia va continua scufundarea. Salvarea încă există dar, ar trebui ca scândurile luate să provină de la clientela politică şi serios vorbind, ce căpitani şi-ar tăia craca / submina podeaua de sub picioare?

Mai devreme sau mai târziu, poate chiar începând cu 2013 apa ne va ajunge până la gât obligându-ne să urcăm pe punte. Mai devreme sau mai târziu schimbarea se va produce. Dar, este oare absolut necesar să aşteptăm ca apa să ne ajungă până la gât sau vom începe să acţionăm înainte? 21 decembrie 2012, ar putea fi considerată la un moment dat ziua schimbării. Dacă această zi sau o alta va fi considerată momentul unei semnificative schimbări, rămâne de văzut în viitorul nu prea îndepărtat. Da, un viitor nu prea îndepărtat dacă avem în vedere evoluţia macroeconomică.