În fuga sa pentru bani, fiscul a reuşit să
identifice un mod de impozitare care apără interesele românilor pe termen lung
chiar dacă efectul pozitiv nu a fost urmărit voluntar de instituţia în cauză.
Până acum firmele care doreau să beneficieze de
piaţa românească îşi deschideau o reprezentanţă în vederea desfăşurării de
activităţi comerciale pe teritoriul României. Pentru evitarea impozitării excesive
reprezentanţele emiteau facturi către alte firme cu sedii aflate în paradise
fiscale (ţări cu niveluri reduse de impozitare). În acest mod cheltuielile reprezentanţelor
creşteau, se înregistrau pierderi şi astfel se evita impozitul pe profit şi pe
dividende (în situaţia în care s-ar fi dorit repartizarea profitului către
acţionari). Profitul era astfel transferat fără a fi impozitat la noi în ţară.
Noile prevederi ale codului fiscal impozitează cu
50% toate plăţile efectuate (la momentul achitării prin bancă) de firmele care
îşi desfăşoară activitatea în România, către firmele din ţările cu care statul român
nu are încheiate convenţii de dublă impunere.
Chiar dacă acest impozit nu va aduce în mod direct
sume importante la bugetul de stat, deoarece firmele în cauză vor evita efectuarea
acestor plăţi, în schimb, se va asigura o concurenţă loială între firmele care
practicau astfel de operaţiuni şi cele care îşi plăteau impozitele.
Există însă şi un aspect negativ. Atractivitatea
unei afaceri este dată de aşteptările investitorilor în privinţa câştigurilor potenţiale
la fiecare leu cheltuit, precum şi de riscul perceput. Măsura afectează aşteptările
investitorilor şi implicit decizia de a investi sau de a rămâne în România. Să
nu uităm că, nici la capitolul risc România nu stă foarte bine. Pe de altă
parte, capitalul străin ne poate lesne părăsi şi în mod implicit, ceea ce este
de dorit este acumularea şi dezvoltarea capitalului autohton, mult mai stabil.
Soluţiile pentru dezvoltarea capitalului românesc le regăsim într-o impozitare
redusă, legislaţie şi birocraţie minim necesară cât şi a unui sistem de
conducere care utilizează banul public pentru a acoperi numai nevoile
populaţiei. Sunt cuvinte mari, adesea auzite dar, fără a fi puse în aplicare.
În timp, pe parcursul articolelor viitoare vom continua să propunem soluţii concrete.
