Impozitul forfetar asigură colectarea resurselor
financiare într-un mod facil, cu un consum minim de resurse din partea
statului. Inclusiv firmele supuse acestui tip de impozit ar trebui, cel puţin
teoretic, să beneficieze de dispariţia “vizitelor” autorităţile fiscale şi implicit de amenzile care ar fi fost
acordate. Forfetarul este un impozit bun dacă are o valoare mică chiar şi
pentru cel din urmă plătitor al acestuia.
O bună evidenţiere a efectelor acestui impozit
putem realiza printr-o analogie. Să analizăm ce impact ar avea impozitul
forfetar dacă s-ar aplica la salariul angajaţilor din câteva domenii de
activitate.
Să presupunem că avem un impozit forfetar egal cu
jumătate din contribuţiile către stat ale unui angajat cu salar minim (similar
unui impozit mic chiar şi pentru investitorii cu câştiguri mici din afaceri).
Tot mai multe persoane ar dori să se angajeze în acest domeniu pentru a
beneficia de facilităţile oferite (impozite mai mici). Angajatorii ar putea să
îşi reducă costurile cu salariile (o împărţire a beneficiilor între angajat şi
angajator). Domeniul de activitate ar atrage mai mulţi investitori iar, pe
termen lung, concurenţa ar creşte şi în mod implicit preţurile ar scădea cel
puţin în termeni reali.
Să analizăm situaţia opusă şi să admitem un impozit
forfetar echivalent cu un salariu minim pe economie sau chiar mai mult. Practic
salariatul care anterior îşi vindea munca pentru a primi salariul minim pe
economie ar putea fie să muncească pe gratis (eventual să aducă bani de acasă
pentru a plăti un impozit mai mare decât propriu salariu) fie să solicite o
creştere semnificativă a salariului (echivalent pentru o firmă ar fi o încercare
de creştere a preţurilor). Angajatorul nu ar putea susţine o creştere a salariilor
de o asemenea amploare fără să crească preţurile. O creştere însă a preţurilor
va determina o reducere a consumului, scăderea producţiei şi implicit
disponibilizarea a o parte dintre angajaţi. Tot mai mulţi ar evita să se
angajeze în respectivul domeniu de activitate.
În cazul firmelor cu rentabilităţi scăzute şi în
deosebi într-un mediu economic afectat de criză, efectul va fi cu atât mai
nociv cu cât creşterea preţurilor nu va avea loc la nivelul așteptat deoarece
acestea vor fi parţial frânate de către firmele performante care vor beneficia
atât de o reducere a fiscalizării cât şi de dispariţia de pe piaţă a o parte
dintre competitori.
În concluzie un impozit forfetar ridicat va
conduce la dispariţia unui număr semnificativ de firme (multe dintre acestea
afaceri de familie), va influenţa creşterea şomajului, îi va îmbogăţi pe cei
bogaţi şi îi va sărăci pe cei săraci şi nu în ultimul rând va priva
consumatorul de diversitatea ofertelor. Ar
mai fi de adăugat că, forfetarul joacă inclusiv un rol de barieră la intrarea
în domeniile astfel impozitate.
Vă gândiţi poate că acest impozit încurajează
performanţa? Unele firme nu sunt performante deoarece nu dispun de capitalul
necesar, altele fructifică o nişă de piaţă mai puţin rentabilă şi la urma urmei
indiferent care ar fi cauzele reale ale unei rentabilităţi mai scăzute adevărul
este că toate oferă locuri de muncă.
Cum ar fi dacă pe piaţă ar exista o firmă unică?
Nu aţi avea altă opţiune decât să lucraţi la acea companie pentru a vă câştiga
existenţa. Dacă aţi avea ghinionul unui şef dificil, dacă firma v-ar vrea doar
pe postul de măturător sau dacă indiferent de valoarea adăugată a muncii v-ar
da doar salariul minim pe economie, cum v-aţi simţi? Forfetarul va îngropa
firme şi poate o dată cu ele puţin şi din viitorul nostru, un viitor care ar fi
putut fi puţin mai bun.
