Prima casă are fundaţia pe nisip

Evoluţia pieţei imobiliare reflectă aspecte economice şi psihologice importante (percepţia populaţiei asupra viitorului - mai roz sau mai gri, potenţa cumpărătorilor şi disponibilitatea de îndatorare a acestora,  speranţele (uneori iluziile) vânzătorilor,  etc.).

Acest „indicator” a fost însă „tulburat” de programul „prima casă”. Efectele vă sunt parţial cunoscute (stabilizarea temporară a preţurilor pe un plafon superior celui sustenabil de puterea reală de cumpărare).

Ceea ce poate nu ştiţi este faptul că, în legea bugetului de stat pe 2012 la secţiunea cheltuieli au fost prevăzute plăţi privind executarea garanţiilor acordate prin programul prima casă în valoare de 62.650.000 lei.

Ar fi incorect să nu precizăm inclusiv sumele rezultate din executarea garanţiilor acordate din bugetul de stat în valoare de 57.649.000 lei.

Ceea ce urmărim a sublinia nu este însă gaura în buget. Dacă avem în vedere faptul că au fost acordate garanţii de 3.179.000.000 euro până la finalul anului 2012 (14.165.544.525 lei la un curs mediu de 4,456 lei/euro) putem constata:

1. Ponderea previzionată a creditelor neperformante în totalul creditelor garantate prin programul prima casă a fost de 0,4423% în 2012.
2. Dacă extindem valoarea creditelor neperformante pe întreaga perioadă (30 de ani) ponderea creşte la 13,27%.
3. Executarea silită a aproximativ 13 familii din 100 poate nu este ceva de speriat. Situaţia este însă una temporară şi se va agrava. Să nu uităm că, valoarea garanţiilor cuprinde atât creditele acordate în 2009 cât şi pe cele din 2012. Avem de a face cu o medie de doar 1 an şi 9 luni şi deja ajungem la o pondere a creditelor neperformante în total credite garantate de 13,27% pe 30 de ani.
4. Având în vedere că un credit mediu garantat este de 174.633 lei putem afirma că, statul a previzionat în 2012 intrarea în incapacitate de plată a 359 de familii. Un număr care nu înseamnă “doar câteva” după cum se putea citi prin presă.

Vom evita să speculăm cu cât se va agrava situaţia (ponderea creditelor neperformante în total credite acordate prin programul prima casă). Cert este că în următorii ani, un număr mare de familii vor constata că şi-au construit sau cumpărat o casă cu fundaţia pe nisip.

Votez cu Nimeni se extinde

Ca extensie a blogului Votez cu Nimeni am realizat un nou site (votezcunimeniadrese.blogspot.ro) în care am cumulat cele mai populare bloguri româneşti.

Firme şi amenzi - măsuri

Partea III

Vă recomandăm să citiţi în prealabil partea I respectiv partea II

Pentru eventualele incorectitudini specifice evidenţelor contabile care nu au condus la prejudicierea statului ar trebui acordate doar avertismente iar, cumulul de avertismente pe o anumită perioadă de timp să ducă la amenzi minore, proporţionale cu cifra de afaceri. Evidenţele incorecte care au  prejudiciat statul, ar putea fi amendate cu de n ori suma prejudiciată. La stabilirea coeficientului n se poate ţine cont de diferiţi factori agravanţi, spre exemplu, dacă fapta a fost făcută cu rea-credinţă. Astfel, amenda se corelează atât cu prejudiciu cât şi cu posibilităţile de plată ale firmei.

Pentru a rezolva problema corectitudinii aplicării pedepselor, pot fi instituite următoarele măsuri:

1.      Eliminarea planului de amenzi;

2.      Filmarea în întregime a activităţii organelor de control şi postarea filmelor pentru o perioadă de minim o lună pe internet, cu posibilitatea de a fi accesate şi descărcate de către orice persoană. Amenzile sau avertismentele nu vor putea fi date fără ca toate dovezile incriminatorii să fie filmate;

3.      Asistarea organelor de control de către un soft care să precizeze etapă cu etapă desfăşurarea controlului. Softul trebuie să fie disponibil on-line pentru ca, orice firmă să poată să-şi efectueze în orice moment un autocontrol în vederea punerii la punct şi a evitării amenzilor;

4.      Schimbarea permanentă a ariilor geografice în care organele de control îşi îndeplinesc atribuţiile. Se urmăreşte evitarea formării, pe cât posibil, a relaţiilor între patroni şi organele de control;

5.      Realizarea unui program în care organele de control să bifeze acţiunile desfăşurate şi situaţia constatată astfel încât măsurile (avertismentele, penalizările etc.) să fie indicate de calculator. Se asigură astfel o unitate a măsurilor luate la nivelul tuturor operatorilor economici. Pentru a se evita reaua voinţă în modul de bifare, se va preciza intervalul orar al filmării în care sunt surprinse dovezile. Firmele pot verifica imparţialitatea cu care organele de control îşi fac datoria iar, dacă situaţia se impune pot depune plângeri cu dovezi ce includ verificări efectuate la alte firme aflate în situaţii similare. În plus, consumatorii sau partenerii de afaceri pot verifica corectitudinea şi calitatea produselor furnizate.

Amenzile trebuie să fie astfel gândite încât să influenţeze firmele în vederea respectării reglementărilor în vigoare şi nu să urmărească obţinerea de venituri la bugetul de stat. Reglementările trebuie să vină în interesul consumatorului. În vederea evitării presiunilor asupra organelor de control pentru aplicarea amenzilor, statul ar trebui să doneze în întregime sumele astfel constituite către ONG-uri sau către alte instituţii care nu îi aparţin.   

Firme şi amenzi 2

Partea II

Vă recomandăm să citiţi în prealabil partea I

Care sunt efectele amenzilor?

În primul rând un preţ mai ridicat la produsele achiziţionate. Poate nu este atât de sesizabil dar, amintiţi-vă cu cât au crescut preţurile ca urmare a aplicării TVA-ului de 24%. Aveţi în vedere faptul că, amenzile sunt similare TVA-ului (un impozit indirect).

Preţul creşte cu atât mai mult cu cât greul este suportat doar de o parte din firme. Nu uitaţi că, organele de control trebuie să îşi facă planul, indiferent cât de corecte ar fi firmele. Acestora trebuie să li se găsească un motiv pentru aplicarea unei amenzi. Oare ce efect psihologic poate avea asupra patronilor care ştiu că, oricum vor primi amendă şi că, o pot diminua prin plasarea unei sume în buzunarul organului de control. Banii obţinuţi, ca diferenţă între preţul existent şi cel spre care piaţa ar fi tins în lipsa amenzilor, rămân pentru firmele „protejate” în buzunarul patronilor.

În al doilea rând, un şomaj mai ridicat, atât ca urmare a ceea ce am menţionat anterior dar, şi a diminuării numărului de investitori dispuşi să investească într-un astfel de mediu economic.   

Este eliminarea amenzilor o soluţie? Răspunsul este nu! În lipsa lor, consumatorul ar avea de suferit pe alte planuri şi în acelaşi timp, cine şi-ar mai plăti taxele şi impozitele (ce e drept, aberant de mari)? Ceea ce trebuie schimbat este modul de punere în aplicare a mijloacelor coercitive.

Ar fi mult mai corect dacă, pentru încălcări minore (şi în special pentru cele ce ţin de partea birocratică) s-ar da doar avertismente iar, amenzile ar urma doar dacă, firmele nu au rezolvat problemele până la următorul control.

Pedepsele ar putea varia funcţie de natura abaterilor. Ar fi mult mai dureros pentru o firmă dacă, spre exemplu pentru abateri privind igiena (în situaţia în care nu sunt probleme grave care să necesite închiderea unităţii) i s-ar pune o pancartă (până la remedierea situaţiei) de pe care să se poată citi şi vedea imagini cu ceea ce au găsit inspectorii sanitar-veterinari, fără a se da amenzi. Până la urmă, trebuie să rămână la latitudinea consumatorului dacă doreşte sau nu să mai cumpere produse de la respectiva firmă.

 O bază de date cu instruiri şi analize medicale cu toţi salariaţii din România, prevăzută cu un sistem de notificare automată a firmelor privitor la necesitatea de reinstruire sau reexaminare medicală, ar soluţiona din faşă multe probleme legate de sănătate şi securitate în muncă.

Partea III – va urma

Firme şi amenzi

Partea I

Între numărul de verificări efectuate de către organele de control ale statului şi soliditatea “relaţiilor” politice ale patronilor firmele controlate există o corelaţie inversă. La fel de cunoscut vă este şi faptul că, organele de control au un plan de amenzi care, în mod evident, se realizează de pe „spatele” celorlalte firme. Nici nu se poate altfel din moment ce, trăim într-o ţară în care, aplicarea dreptăţii se pedepseşte (Un poliţist de la Rutieră şi-a oprit şeful în trafic. A fost sancţionat disciplinar şi trimis la psiholog! )

Oare merită patronii compasiune? Unii da, alţii nu. Sunt prea mulţi patroni care au faţă de salariaţi un comportament complet inadecvat (nu în zadar s-a dus vorba - „să muncească la patron, să vadă el/ea cum este”),  care nu îşi motivează şi nici nu îşi dezvoltă profesional angajaţii.

Sunt şi salariaţi care, atunci când nu sunt supravegheaţi trag pe dreapta, pentru care calitatea rezultatelor muncii lor nu contează sau, mai grav, se ocupă de redistribuirea avuţiei (de la patron în propriul buzunar). Desigur, aceeaşi oameni regăsim atât la privat cât şi în aparatul bugetar. Nu aruncaţi vina numai asupra patronilor, de multe ori mediul nociv este generat chiar de către colegi şi şefi. Vina aparţine ambelor părţi, alte ori însă, vorbim de caractere care nu se potrivesc.

Sunt însă atât patroni cât şi salariaţi (inclusiv şefi) deosebiţi. Ei sunt norocoşii care se potrivesc locului de muncă, care au colegi, subordonaţi, şefi şi/sau patroni deosebiţi dar, mai ales, au un caracter extraordinar.

Revenind însă, cel ce merită cu adevărat compasiune în această situaţie este consumatorul, indiferent de vârstă sau statut - copil, salariat, patron, pensionar, şomer etc. Deşi amenzile sunt realizate pentru protecţia  acestuia, în mod paradoxal, scopul nu este atins. Care este realitatea?

În cazul firmelor protejate, fie organului de control nu i se permite vizitarea acestora fie, vizitează sediile (după o anunţare prealabilă) fără a-şi îndeplini atribuţiile. Multe firme oferă şpagă organelor de control pentru ca amenda să fie minimă (din păcate, de multe ori amenda nu reflectă o problemă reală sau care, să pună în pericol sănătatea consumatorului ci, doar anumite aspecte birocratice) iar, celelalte sunt obligate să plătească amenzi usturătoare.

Pentru firme, amenzile sunt similare impozitelor de tip forfetar. Grav este că, suma şi momentul în care „impozitările” au loc, nu sunt cunoscute. Drept urmare, firmele nu îşi pot gestiona riscul. Având în vedere acest impozit, firmele sunt obligate să majoreze preţurile. Vor sări ca arşi economiştii să afirme că, preţurile sunt date de cerere şi ofertă. Adevărat! Există însă şi un dar. Preţurile sunt date de cerere şi ofertă pe termen scurt. Pe termen lung însă, firmele care nu îşi acoperă costurile de producţie (inclusiv amenzile) falimentează, oferta scade iar, şomajul şi preţurile cresc.

Bursa este pe val

Indicii bursieri sunt aproape de maximele istorice. Este adevărat că, maximele sunt realizate prin depăşirea celor din trecut, aşadar, taurii pot afirma în continuare că, bursa mai are de crescut. Cât de sus mai poate urca bursa? Până la cer şi mai departe, ar afirma taurii şi nu sunt de contrazis. Teoretic ar fi posibil, dar …

Fiind un blog care nu are ca „obiect de activitate” evoluţia bursieră, ne vom limita doar la o simplă ATENŢIONARE! Bursa este pe vârf de val, valul se apropie de ţărm, ce urmează?

Dacă nu jucaţi pe bursă, atunci NU ESTE MOMENTUL SĂ INVESTIŢI. Este posibil să fiţi ademeniţi de către brokeri sau de reprezentanţi ai fondurilor de investiţii. Ei fac apel la date istorice privind evoluţia fondurilor sau a diverselor acţiuni şi le compară, de cele mai multe ori, cu dobânzile depozitelor bancare. Preiau din istoric doar datele care le convin. A prezenta însă adevărul pe jumătate este în fapt o minciună.

Lăcomia şi visele deşarte pe care individul şi le face singur, imaginându-şi ce ar putea realiza cu banii astfel câştigaţi, sunt sentimente şi dorinţe fructificate la maxim iar, teama de a pierde bruma de agoniseală face „investitorul” să vândă, de multe ori, pe minime, în momentele când, ar fi trebuit de fapt să cumpere.

În concluzie, nu ne aflăm într-o perioadă propice investiţiilor. Riscul, ca valul să se spargă în perioada imediat următoare, este mult prea mare pentru un investitor neiniţiat. Totuşi, dacă doriţi neapărat să visaţi, investiţi când bursa se va apropia de minimele istorice. 

PS: Chiar dacă există o probabilitate redusă, nu excludem o posibilă apreciere a bursei de peste 7-8% până la intrarea în faza de declin. De asemenea, reamintim faptul că, prezentul articol este un mesaj de avertizare şi nu trebuie luat ca o informaţie în investiţii (în special în piaţa short).

Noi monede de economisire – creditare

Înfiinţarea unor noi monede de economisire - creditare dar şi de schimb la nivel internaţional, apare ca o necesitate în actualul context macroeconomic. În scopul susţinerii economiilor proprii, statele urmăresc o devalorizare cât mai accentuată a propriilor monede în vederea încurajării exporturilor. Alte state urmăresc asigurarea unui echilibru între nevoia de încurajare a exporturilor şi capacitatea de plată a populaţiei îndatorate în altă monedă decât cea naţională. În această ultimă situaţie avem România. Generarea de monedă în surplus faţă de necesităţile reale ale economiei, conduce în mod inevitabil la inflaţie, o formă de spoliere, o taxare indirectă aplicată de stat propriului popor asupra economiilor.  

Soluţiile există şi sunt relativ uşor de implementat. Aceste măsuri constau în realizarea unor noi monede, în format electronic, care să îşi menţină puterea de cumpărare.

Moneda de economisire ar trebui să constituie parte fracţionară a PIB-ului aferent fiecărei ţări, care o adoptă, putând fi oricând cumpărată sau vândută de către deţinător şi oferind sau primind în schimb contravaloarea în moneda curentă a ţării (în cazul României - lei). Dobânzile primite pentru sumele economisite pot fi, în această situaţie, de maxim 0,5% având în vedere că, PIB nominal include inflaţia. Se acoperă astfel în mod real puterea de cumpărare şi în acelaşi timp, se pot oferi credite cu dobânzi foarte mici.

În cazul monedei internaţionale de schimb, valoarea poate constitui parte fracționară din PIB-ul cumulat a tuturor ţărilor lumii.

În cazul debitorilor, persoane juridice, moneda de creditare poate fi parte fracționară a PIB-ului aferent domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea. Privit în ansamblu, costurile de creditare vor fluctua într-o corelaţie mai strânsă cu evoluţia înregistrată de companie, iar suma creditelor acordate de creditori va fluctua per total în corelaţie cu PIB-ul (dacă este menţinută o relativă proporţionalitate între acordarea creditelor în diverse domenii, şi aportul acestora la PIB).

În cazul debitorilor, persoane fizice, moneda în care se acordă creditul poate fi parte fracționară a salariului mediu din ţara în care îşi desfăşoară activitatea. Acoperirea riscului de neplată datorită necorelării veniturilor cu creşterea salariului mediu în cazul persoanelor fizice, sau cu evoluţia domeniilor de activitate în cazul persoanelor juridice, se poate efectua prin limitarea gradului de îndatorare. Datorită dobânzilor foarte mici, diminuarea semnificativă a gradului de îndatorare nu va afecta suma care poate fi împrumutată. Tot datorită dobânzilor reduse, persoanele creditate pot beneficia de perioade de graţie semnificativ mai lungi comparativ cu cele din prezent fără ca valoarea datorată să crească semnificativ, sau de perioade în care să achite doar dobânda, funcţie de dificultăţile financiare prin care trec.

De ce nu recurg statele la aceste monede care pot fi relativ uşor de implementat?

1.     Nu ar mai putea spolia economiile populaţiei prin inflaţie;

2.     SUA nu doresc să renunţe la dolar ca monedă de schimb mondială şi orice alt stat sau grup de alte state care în timp o vor înlocui, va urmări să îşi impună la nivel mondial propria monedă.

Un stat cu o nouă ideologie democratică, orientat spre interesele populaţiei. poate oricând să adopte la nivel naţional noile monede.

 

“Buletinul” nostru cel de toate zilele

Începând de la 14 ani, ne alocăm din timpul nostru pentru a obţine “Cartea de Identitate”. Cei mai mulţi adolescenţi sunt cuprinşi de un sentiment de mândrie când iau în mână pentru prima dată acest document, „un simbol al maturităţii” ce va să vină. Parcă şi părintele care trebuie să semneze că “îl ţine în continuare pe lângă casă” uită de orele petrecute la „Direcţia locală de evidenţă a persoanelor” atunci când, îi vede ochii sclipindu-i de fericire.

De altfel, cartea de identitate poate să ne pară un document esenţial vieţii cotidiene. Adevărul este că, în lipsa lui nu poţi face nimic. Fie că îţi deschizi un cont bancar, scoţi fizic bani de la casierie, votezi, te angajezi, îţi plăteşti taxele şi impozitele dar şi în multe alte situaţii, ţi se cere cartea de identitate. Importanţa acestui document este dată însă, de legislaţia în vigoare, de reglementările care ne impun utilizarea C.I. la orice banal ghişeu şi trebuie să recunoaştem, aşa va rămâne atâta timp cât statul impune utilizarea acestuia.

Populaţia este atât de obişnuită cu acest document încât, nici nu îi sesizează inutilitatea. Desigur o inutilitate pentru deţinătorii documentului, pentru cei care îşi cheltuie timpul şi banii dar, nu şi pentru stat.

Oare cum se descurca populaţia în vremurile în care nu existau cărţi de identitate? Actele de vânzare-cumpărare, de prestare a muncii (la care în ziua de azi sunt încheiate contracte de muncă) şi chiar de împrumut, aveau loc şi cu mult înainte de apariţia cărţilor de identitate.

La fel de util poate fi certificatul de naştere care, poate fi folosit la fel de bine în locul cărţii de identitate. Dar, ce diferenţiază un buletin de un certificat de naştere? O serie, un număr, cine a emis cartea de identitate, perioada de valabilitate a documentului, o poză şi domiciliul. Primele patru informaţii sunt complet inutile.

Domiciliul în multe situaţii mai mult încurcă. Aţi fost student şi aţi păstrat domiciliul de la părinţi, fără a avea viza de flotant sau, poate aţi stat în chirie dar pe C.I. aţi rămas cu aceeaşi adresă? În relaţiile contractuale a trebuit să daţi adresa din C.I deşi nu staţi acolo doar pentru că informaţiile trebuiau să corespundă? Sau .... aţi avut viză de flotant, aţi dat această informaţie iar, corespondenţa a fost trimisă în continuare la vechea adresă chiar şi după ce v-aţi mutat? Ei bine, dacă răspunsul este NU, atunci vă rog să vă gândiţi  la cei care nu au un domiciliu. Fie că banca le-a luat casa, fie un fenomen natural le-a distrus-o sau, poate crescând la o casă de copii nu au avut niciodată o locuinţă. Iar, dacă şi acum continui să îţi obturezi gândirea, rogu-te pune-te în situaţia de a nu avea o casă indiferent de motiv şi să admitem că, în această perioadă nefastă din viaţă îţi expiră C.I. Te duc la poliţie şi doreşti să îţi întocmeşti C.I şi .... surpriză ..... nu poţi deoarece nu ai domiciliu. Nu te poţi angaja pentru că nu ai C.I. valabil, nu poţi pleca din ţară din acelaşi motiv, nu poţi extrage proprii tăi bani de la bancă sau cei trimişi de o eventuală rudă dornică să te ajute.

Paradoxal este că, fără C.I. nu ai acces la resurse financiare iar, fără resurse nu poţi avea domiciliu iar, fără domiciliu nu poţi avea C.I.

Dar, informaţia privind domiciliul este utilă statului. Din acest motiv ai obligaţia conform legii să îţi schimbi buletinul la schimbarea domiciliului sau, să pui viză de flotant. Desigur, „ţinta” lor nu este omul de rând, cel ce îşi duce viaţa în „anonimat”. Nu va conta poate, pentru „anonimi”, nici dacă C.I. va evolua într-un emiţător de semnale şi dacă, traseul pe care l-ai făcut azi sau acum 10 ani va putea fi oricând stabilit cu precizie, în timp şi spaţiu, ca urmare a semnalelor emise. Poate o să ţi se trimită la domiciliu cuantumul amenzii pe care trebuie să o plăteşti, pentru faptul că ai îndrăznit să plimbi căţelul şi nu ai avut cu tine C.I. care, nu ţi-a mai simţit prezenţa în distanţa regulamentară.

Poza v-ar putea fi utilă, pentru ca nu cumva un răuvoitor să se dea drept dumneavoastră şi să scoată banii de la bancă sau, să binevoiască a vă plăti taxele. Poza vă va fi un adevărat paravan în special în faţa hackerilor sau, chiar a angajaţilor băncii care, nu vă vor putea accesa conturile datorită pozei. Adevărul este că poza în noul context economic nu prea îţi este de folos. Oare, care este adevăratul motiv pentru care, persoanelor după o anumită vârstă nu li se mai emite C.I. Oare, persoanele de 80-90 de ani rămân cu aceeaşi fizionomie ca la 55 sau, acestea nu mai prezintă un potenţial pericol pentru interesele statului?

Nu ar fi mai mult decât suficient un certificat de naştere plasticat, de dimensiunea unui C.I. care să poată fi completat pe parcursul vieţii cu informaţiile necesare (schimbare de nume, sex, etc.). fără domiciliu sau poză ?

 Dacă consideraţi încă că C.I. merită alocarea a 3-4 ore din timpul dumneavoastră, incluzând şi timpul de deplasare pentru întocmirea şi ridicarea acestuia de 5-7 ori în viaţă pentru dumneavoastră plus, de 1-4 ori pentru copii, atunci, aflaţi că, la populaţia României, la un ciclu complet (o generaţie) sunt distruşi prin această acţiune 100.000 de ani de viaţă de om.

Oaia în piele de lup

- Partea II –

Citiţi în prealabil partea I

               Pentru a asigura lupilor banii necesari campaniilor electorale precum şi a unui trai mai mult decât îmbelşugat, taxele şi impozitele au fost mărite. Pentru a creşte consumul, în condiţiile în care tot mai puţine resurse rămâneau la dispoziţia oilor votante, a fost dat drumul creditării. Oile s-au grăbit să-şi amaneteze lâna din viitor, pentru a putea beneficia de o bunăstare prezentă. Bunăstare de care în mod normal nu s-ar fi putut bucura în condiţiile economice existente. Preţul bunurilor şi în deosebi a celor de folosinţă îndelungată (locuinţe, terenuri) a crescut exponenţial, obligând oile să se îndatoreze tot mai mult pentru a obţine aceleaşi posesiuni. În acelaşi timp, atrăgând investiţii semnificative pe aceste domenii s-au generat dezechilibre importante la nivel macroeconomic. Creditarea nu putea merge la infinit şi din acest motiv noi măsuri au fost luate. Scăderi de cheltuieli şi creşteri de taxe au fost efectuate. Lupii nu s-au atins însă, de banii alocaţi clientelei politice.

Istoria părea a se repeta, fiind presărată de evenimentele cu care crizele economice se încheiau - revolte şi războaie.  Erau necesare măsuri diferite de cele luate în trecut. Pe listele electorale trebuia să apară posibilitatea oilor de a vota cu nimeni. Efectul imediat consta în pierderea de către partidele lupilor a o parte dintre posturile de conducere iar, pe termen lung în responsabilizarea acestora. Prin legile date lupii nu ofereau, însă, oilor această posibilitate. Din acest motiv, exceptând o revoltă, era necesar un partid care să poarte această denumire. Alegerea unui alt partid indiferent dacă acesta purta sau nu denumirea “Votez cu Nimeni”, pe termen lung, ar fi oferit posibilitatea altor lupi de a ajunge la putere. Drept urmare, trebuiau aplicate alte reguli:

1.   În mod esenţial era necesar ca, oile care ar fi dorit să participe la alegeri să nu mai aibă nevoie de lâna antreprenorilor. Cum o nouă formă de media îşi făcea loc în lumea oilor (în genul internetului de azi) şi pe care o vom denumi de acum în colo chiar internet, oile puteau să folosească acest mijloc de comunicare fără a mai utiliza lână.

2.   Pentru a ajunge pe listele electorale, lupii trebuiau să cotizeze cantităţi importante de lână către partide. Era necesară efectuarea unei schimbări în noul partid - oile să se propună singure pe listele electorale şi funcţie de voturile obţinute de către membri, să acceadă sau nu pe liste.

3.   În situaţia în care turmele ar fi pus ştampila pe “votez cu nimeni”  şi membri din acest partid ar fi ajuns în parlament, oile votate nu ar avea libertatea decizională de a vota ci, doar de a propune legi. După expunerea legilor pe internet şi oferirea unui timp suficient turmei de a vota, oile ajunse în parlament prin partidul “Votez cu Nimeni” urmau să voteze respectând cât mai corect proporţia dintre opţiunile exprimate de votanţi.

4.   Oile ajunse în parlament prin partidul “Votez cu nimeni” aveau dreptul de a propune şi formula legi precum şi de a selecta propuneri formulate de votanţi în vederea întocmirii legilor.

5.   În vederea eliminării traseismului, au fost luate următoarele măsuri:

ü Nu vor fi primiţi în partidul “Votez cu Nimeni” lupi ai altor partide care, au avut funcţii de conducere în cadrul acestora sau care, au ajuns în funcţii de conducere, indiferent de natura acestora, prin filieră politică.

ü Orice membru al partidului “Votez cu Nimeni” care se propune în vederea ocupării unei funcţii, îşi va scrie în alb demisia din respectiva funcţie şi o va preda partidului.  Demisia va putea fi înaintată de către turmă în următoarele situaţii: părăsirea partidului, neexercitarea votului în conformitate cu deciziile turmei, deţinerea de lână în cantităţi ce nu pot fi justificate, atât de către oaia în cauză cât şi de membri ai familiei sau rude apropiate acesteia. Demisia în alb va fi completată cu garanţii materiale stipulate prin contract încheiat la notar.

1. 

Având în vedere faptul că, nu poate exista corupţie fără putere, altfel spus corupţia va înceta de la sine dacă, puterea de decizie nu va mai aparţine unei singure oi sau a unui grup restrâns de oi, s-a stabilit ca, orice acţiune ce va trebui aprobată de către membrii partidului “Votez cu Nimeni” în situaţia în care au ajuns în funcţii de conducere, de la simpla aprobare a construirii unei locuinţe, a desemnării câştigătorului unei licitaţii şi până la aprobarea unei legi, să fie supusă analizei, propunerilor de modificare, obiecţiilor şi ulterior supunerii la vot, tuturor membrilor turmei. Oile experte din fiecare domeniu vor analiza în prealabil situaţia supusă votării şi vor formula avantaje, dezavantaje, păreri, opinii etc.  Dacă problema este locală, votul va fi exprimat doar de către membrii turmei care locuiesc în zona în care, acţiunea îşi produce efectele.

Deoarece “Votez cu Nimeni” obţinea tot mai multe voturi, lupii în speranţa de a elimina noul partid au fost de acord să introducă pe buletinele de vot şi opţiunea – votez cu nimeni. Noul partid s-a redenumit continuând să aplice regulile stabilite.

În acest fel, respectând legile date de lupi, îmbrăcând astfel pielea acestora, oile au reuşit să ofere democraţiei un nou sens.

PS: Un articol interesant: http://www.ziare.com/politica/parlament/invitatii-ziare-com-vasile-dancu-parlamentul-o-romanie-in-miniatura-1209277

Oaia în piele de lup

- Partea I -

Cu mult timp în urmă, oile trăiau libere şi îşi alegeau în mod democratic liderii care să le conducă spre păşunile îmbelşugate, teritorii pe care după mult timp s-a format poporul român. Oile se înmulţiseră foarte mult iar, liderii nu mai aveau timpul necesar să discute în particular cu fiecare votant pentru a-i convinge de calităţile lor.

Oile care doreau să fie votate au fost nevoite să recurgă la afişe electorale. La început acestea erau încrustate pe scoarţa copacilor. Mai apoi, pentru a le face cât mai mari, au recurs la pânza de lână iar, rezultatul îl agăţau de crengile copacilor pentru a se vedea din depărtare.

Lâna proprie era însă insuficientă iar, oile din popor nu erau dispuse să îşi ofere lâna pentru campanii electorale deoarece, puţinul pe care îl aveau era destinat fie, pentru a le ţine de cald iarna fie, pentru vânzare. Banii astfel obţinuţi erau destinaţi îmbunătăţirii locuinţelor sau achitării taxelor.  Cu banii colectaţi se construiau drumuri, hambare, se asigura hrana oilor care de bătrâneţe nu mai puteau ieşi la păşunat precum şi pentru alte acţiuni de utilitate publică.

Exista însă o categorie aparte de oi care, se ocupau cu comercializarea şi prelucrarea lânei. O parte dintre aceste oi nu aveau abilităţi antreprenoriale dar, aveau strânse afaceri cu oile lider. Putem spune că, ajunsese să fie un adevărat habitat între cele două tipuri de oi. Liderii aveau nevoie de lână pentru campaniile electorale pe care o procurau de la oile cu afaceri. Oilor afaceriste li se ofereau la schimb contracte pentru a efectua diferite lucrări de interes public, la preţuri piperate.  De multe ori acestea aveau doar firme paravan iar, lucrările erau subcontractate, la preţuri normale, către adevăraţii antreprenori. Cum era de aşteptat, oile lider începuseră să aibă „afaceri” iar, oile antreprenoriale să se implice în viaţa politică. Mai mult, acestea influenţau oile care strângeau taxe pentru a hărţui şi a da amenzi usturătoare adevăraţilor antreprenori .

În timp caracterul oilor lider şi a celor “antreprenoriale” care aveau afaceri cu statul a început să le transforme înfăţişarea.  Acestea au început să semene tot mai mult cu ceea ce cunoaştem în ziua de azi drept lupi. Ajunseseră se fie atât de diferite de celelalte oi încât, erau nevoite să îmbrace haine din lână pentru a nu fi recunoscute. Pentru a se asigura că, alte oi care nu au caracterul lor nu vor ajunge să candideze, oile conducătoare au format partide şi au dat legi care impuneau condiţii greu de atins pentru a putea fi înfiinţate alte partide. În acelaşi timp liderii puneau pe listele electorale numai lupi ca, nu cumva turma să aibă de unde alege.

Foarte multe oi din turmă conştientizară situaţia iar, participarea la vot scăzu dramatic. La ultimele alegeri doar puţin peste 40% din oi se prezentară la urne.

Colinde, colinde, colinde ….

De-ai fost sau nu la vot,

USL-ul am ales.

Program de guvernare avem,

E de la sine înţeles.

Parlamentul este plin,

Exact cum am votat.

Nici un parlamentar în plus,

300 chiar în cap.

R:

Zurgălăi, zurgălăi,

Visul să-ţi împlineşti.

Vilă, ferrari şi mulţi bani,

Să ai făr’ să munceşti.

                              Hei!

Zurgălăi, zurgălăi,

Visul să-ţi împlineşti.

Vilă, ferrari şi mulţi bani,

Să ai făr’ să munceşti!

Pe oricine ai fi votat,

Oricine ar fi câştigat.

Pentru a umple punga noastră, ei

Şi-n iad s-ar fi aruncat.

Pentru a lor popor,

Parlamentarii vor:

Salarii de sute de mii

Şi pensii la copii.

R:

Zurgălăi, zurgălăi,

Visul să-ţi împlineşti.

Vilă, ferrari şi mulţi bani,

Să ai făr’ să munceşti.

                              Hei!

Zurgălăi, zurgălăi,

Visul să-ţi împlineşti.

Vilă, ferrari şi mulţi bani,

Să ai făr’ să munceşti!

Taxele-s de nimic,

Cu un leu le-ai acoperit.

FMI-ul l-am plătit

Şi viaţa ţi-ai trăit.

Acum să ne trezim,

Realitatea să-o privim

Pe oricine am fi votat,

Tot în troacă ne-ar fi băgat!

R:

Zurgălăi, zurgălăi,

Visul să-ţi împlineşti.

Vilă, ferrari şi mulţi bani,

Să ai făr’ să munceşti.

                              Hei!

Zurgălăi, zurgălăi,

Visul să-ţi împlineşti.

Vilă, ferrari şi mulţi bani,

Să ai făr’ să munceşti!

Sărbători fericite!

 „Votez cu nimeni”

Iluzii

Zilele acestea, Guvernul României a făcut public “Programul de guvernare 2013-2016”. Ziarele au preluat imediat ştirea, asigurând difuzarea informaţiilor. Indicatorii afişaţi sunt foarte importanţi pentru mediul economic deoarece, pe ei se bazează firmele la întocmirea bugetelor şi a planurilor de afaceri. Aceste documente sunt de multe ori utilizate şi pentru accesarea de credite. Calitatea previziunilor fac diferenţa între profit şi pierdere şi din acest motiv ele trebuie să fie cât mai aproape de realitate.

 Conform previziunilor înaintate, raportul leu/euro va înregistra următoarele valori între 2013-2016: 4,5(2013),  4,45(2014) 4,4(2015) 4,4(2016). Cea mai mare diferenţă între valori este de 1,12% şi se înregistrează în mod paradoxal în primii ani ai previziunilor pentru ca, să ajungem între anii 2015 şi 2016 la un nivel 0 al fluctuaţiei de curs. Prin comparaţie, datele din trecut (3,9852(2008), 4,2028(2009), 4,2848(2010), 4,3197(2011), 4,4762(20.12.2012) sugerează că, doar între anii 2011 şi 2010 fluctuaţia a fost de doar 0,81.% (sub nivelul de 1,12%) în rest, aceasta a avut valori între 1,95% şi 5,46%. Chiar şi într-o perioadă relativ calmă a evoluţiei cursului, fluctuaţiile au înregistrat în general niveluri semnificativ mai ridicate decât variaţiile previzionate de guvern.

Creşterea preţurilor de consum pare mult mai reală în condiţiile crizei economice ce se prefigurează în anii următori. Cu toate acestea, tot prin politica de guvernare aflăm că, se urmăreşte ca până în 2016 să se revină la o cotă a TVA-ului de 19%. Prin urmare ne aşteptăm la o influenţă în sensul reducerii preţurilor cu aproape 5%. Dacă inflaţia este atât de liniară (3,5 – 2013, 3,0- 2014, 2,5 – 2015, 2,3 – 2016) , apare întrebarea - în ce an va fi efectuată reducerea promisă a cotei de TVA şi ce inflaţie ar fi fost previzionată dacă, reducerea TVA-ului nu ar fi fost luată în calcul.

În privinţa produsului intern brut se prefigurează creşteri permanente anuale de la 2,0% în 2013 până la 3,5% în 2016. Cât de corecte pot fi aceste previziuni dacă, spre exemplu, la începutul anului 2012 era prevăzută o creştere de 2,1% pentru ca acum, să ajungem la 0,9% iar, anul nu a fost încă încheiat.

Este inutilă continuarea analizei deoarece, concluzia devine evidentă. Datele oferite sunt practic scoase din burtă şi nu reprezintă decât visele umede ale celor de la conducere. Dacă sunteţi managerul unei firme, nu faceţi greşeala de a vă încrede în aceste date care, pe cât de eronate sunt pe atât de mult vă vor pune în pericol afacerea. Dacă sunteţi persoană fizică nu vă amăgiţi omiţând riscul valutar în situaţia în care doriţi să accesaţi un credit.

 

“Votez cu nimeni”

 

 

21 decembrie 2012

Majoritatea se aşteaptă la o zi obişnuită. Regăsim însă, printre noi şi persoane care se tem mai mult sau mai puţin că, la această dată ar putea avea loc sfârşitul lumii. Este puţin probabil ca această zi să fie diferită de cea de ieri sau, cea de azi. Nu vor fi mai multe cutremure sau inundaţii din punct de vedere statistic, nu va cădea nici un asteroid şi nici explozii solare mai neobişnuite nu vor avea loc .

A face previziuni certe asupra unor evenimente viitoare este foarte greu de realizat, de fapt imposibil. Într-adevăr pot fi efectuate anumite predicţii dar, dimensiunea, timpul şi locul sunt imposibil de stabilit cu precizie. Este absolut normal să se întâmple astfel din moment ce, până şi şansele ca propriile planuri zilnice să le ducem de fiecare dată la bun sfârşit nu sunt de 100%. Şansele scad exponenţial dacă, doreşti să realizezi ceva măreţ. Indiferent în ce ar consta, pentru a fi dus la bun sfârşit, planul tău îţi va absorbi foarte multe resurse. Se vor găsi întotdeauna persoane care, să te descurajeze iar, micile realizări, paşi firavi spre îndeplinirea obiectivului, vor fi luate în derâdere de către binevoitorii care nu îşi doresc să te diferenţiezi.

Fie că participi sau nu, schimbarea apare. În domeniul politico-social modificările se pot asemăna cu mici fisuri într-un baraj, pregătite de mult timp de inconştienţa politicienilor sau, mai grav, de un obraz de o grosime grotească în care furtul şi administrarea deficitară sunt realizate după principiul „după noi potopul”.

“Maeştrii” noştri politicieni nu par sau chiar nu vor să sizeze fisurile. Nu le pasă că, aproape 60% din poplaţia cu drept de vot nu a venit la urne. Peticesc o corabie luând  scânduri de la prora (mărind impozitele cu efect asupra întregii populaţii) şi fixându-le la pupa (întregind nominal salariile bugetarilor). Cu astfel de reparaţii, deznodământul este garantat – corabia va continua scufundarea. Salvarea încă există dar, ar trebui ca scândurile luate să provină de la clientela politică şi serios vorbind, ce căpitani şi-ar tăia craca / submina podeaua de sub picioare?

Mai devreme sau mai târziu, poate chiar începând cu 2013 apa ne va ajunge până la gât obligându-ne să urcăm pe punte. Mai devreme sau mai târziu schimbarea se va produce. Dar, este oare absolut necesar să aşteptăm ca apa să ne ajungă până la gât sau vom începe să acţionăm înainte? 21 decembrie 2012, ar putea fi considerată la un moment dat ziua schimbării. Dacă această zi sau o alta va fi considerată momentul unei semnificative schimbări, rămâne de văzut în viitorul nu prea îndepărtat. Da, un viitor nu prea îndepărtat dacă avem în vedere evoluţia macroeconomică.

Scrisoare către toate persoanele cu drept de vot din România

“Nu am cu cine vota” – pe buletinele de vot

 Stimate cititorule,

Ştii foarte bine că avem o clasă politică coruptă ce susţine un sistem, în care, este mult mai important să te învârţi în cercurile alese decât, să fii pregătit pentru meseria ta.  Cunoşti fără îndoială că, mersul lucrurilor poate fi schimbat în esenţa sa doar de către cei ce ne conduc şi că, nimănui nu îi va fi permis să ajungă sus, fără a deveni el însuşi un participant activ, o rotiţă în sistem. Se asigură astfel un cerc vicios care, nu permite schimbarea.

Coruptul va lăsa să crească în umbra sa doar un corupt, hoţul doar un hoţ, mincinosul doar un mincinos iar, cel ce le întruchipează pe toate doar un alt politician. Salariat, pensionar sau întreprinzător, dacă nu faci parte din cercul lor eşti privit doar, ca o vacă de muls.

Fie că ai mers sau nu la vot este foarte probabil să îţi fi dorit să ai posibilitatea, de a pune ştampila pe o căsuţă în care să scrie „nu am cu cine vota”. Urmărindu-şi întotdeauna propriul interes cert este că, politicienii nu îţi vor oferi această şansă. Legea realizată de ei, nu ne oferă o altă posibilitate de a pune pe liste o astfel de opţiune decât, realizând un partid - “Votez cu nimeni”.

Trimiţând acest e-mail la cât mai mlte persoane oferi şi altora posibilitatea de a participa la schimbare iar, dacă doreşti să ni te alături trimite un e-mail pe adesa votezcunimeni@gmail.com cu numele, judeţul, localitatea şi adresa ta de e-mail dar şi cu menţiunea: am peste 18 ani şi vreau să înfiinţăm acest partid. Ne mai poţi găsi şi pe www.votezcunimeni.blogspot.ro .

Scopul nostru este de a le arăta politicienilor noştri cât de mult îi iubim, oferindu-le la cât mai mulţi dintre ei şansa unică de a îşi vedea de treburile lor, de a nu se mai speti muncind pentru noi în schimbul unor salarii mizere de parlamentar. Vom face astfel mai mult decât să transmitem un simplu mesaj către o clasa politică care, nu a dorit să ne asculte chiar şi atunci când am votat reducerea numărului de parlamentari. Îi vom face pe puţinii candidaţi care vor reuşi să câştige un loc în parlament să înţeleagă că, dacă nu vor face nimic pentru comunităţile care i-au votat este foarte probabil ca, data viitoare, votanţii să decidă nu a trimite pe un alt incompetent dintr-un partid rival ci, pur şi simplu a nu mai trimite pe nimeni.

    Cu mulţumiri,

         „Votez cu nimeni”